„Și băieții ăștia de mă urmăresc peste tot și scriu de mine?”
„Domnule, nu mi-aș face probleme cu ei.”
„Păi cum să-ți faci tu probleme, tu ești consultant politic.”
„Mă refeream la faptul că nu va rămâne nimic în urma lor. Sunt doar niște jurnaliști.”
„Îi putem cumpăra?”
„Nu, dar nici nu mi-aș face probleme. Până la urmă, vă prezintă într-o lumină foarte bună.”
„Care lumină buna, boule, tu nu vezi ce scriu despre mine? Am făcut eu așa ceva?”
„Domnule, să ne calmam, orice reclamă e bună. Băieții ăștia, patru-cinci, câți sunt, fac și ei de-o pâine. Pe dumneavoastră istoria vă va judeca.”
„Nu sunt sigur dacă nu cumva mă vor judeca alții, până atunci. Iar prostiile pe care le debitează ei să ajungă la urechile care nu trebuie.”
„Voi face o analiză pe temă, dar sincer, cred că ne facem prea multe probleme. Imaginea dumneavoastră e una foarte bună, politic vorbind. Puteți oricând cere până și o revoltă împotriva statului. Este normal, pentru orice personaj cu gradul dumneavoastră de notorietate să fie exagerat un pic, să vi se aloce fapte pe care nu le-ați făcut, practic să fiți transformat într-un sfânt. Cel mai simplu e să-i ignorăm, nu negăm, nu confirmăm nimic din ce scriu ei și vom putea și peste 2000 de ani să tragem concluzii strict pe baza faptelor istorice, nu a unor exerciții de jurnalism cetățenesc.”
„Bine,” spuse Iisus. „Hai la cină. Cheamă-i și pe ei, poate scriu ceva de bine.”