„Și dacă Adam a lăsat un testament?” Întrebă B, deodată.
„Grădina Edenului, ce? Coasta cea de pe urmă? Parcă fumam, nu filozofam.” M se așeză mai bine în fotoliu, zâmbindu-și singur la propria glumă.
„Credeam că sunt legate cele două.” B insistă.
„Eu încă n-am ajuns acolo, îmi pare rău. Plus că banalitatea ideii tale mi se pare demnă de ocară, ca să mă exprim așa. Dan Brown-ul săracului, în pula mea…” replică M, trăgând adânc. Trei minute mai târziu, privindu-l pe B, dădu încet ochii peste cap. „Hai că m-a luat și pe mine, la dracu’.. hai zi ce vrei să zici, că încetinește timpul și o sa fie o veșnicie până termini.”
„Interesul tău mă animă spre stratosferă, ce să zic. Mă gândeam doar la povestea lui Cain și Abel, de pedeapsa dată lui Dumnezeu lui Cain, după ce l-a omorât pe Abel. Găsesc în asta o legătură cu Adam și Eva.”
„Care ar fi aia?” Întrebă M, privind spre lustră cu interes neașteptat în abajurul becului ecologic.
„Pai Cain lucra pământul, Abel era cioban. Abel oferea cele mai bune ofrande lui Dumnezeu, Cain la fel –mă rog, eu știam aici că nu cele mai bune, dar poate e doar amintirea mea. Anyway, Dumnezeu îl favoriza pe Abel.”
„Poate era la dieta keto, na…” Spuse M cu un rânjet.
„Nu, mă.. asta nu contează, ideea e că din pizma asta iese fratricidul, Cain îl omoară pe Abel, iar drept pedeapsă, Dumnezeu îl alungă și spune că va trudi întotdeauna pământul, nu îi va crește nimic ușor vreodată. Bine, și decretează să nu-l omoare nimeni vreodată. Moare la peste 700 de ani.”
„Highlander, frate!”
„Idiot,” replică B, dând din cap dezamăgit. „Adam avea peste 900, nicio legătură.”
„Așa, și? Care-i faza cu Adam și Eva? Șarpele pe unde e?”
„Nu e niciun șarpe… E important ce se întâmplă cu Cain, pentru că el e primul copil al lui Adam și al Evei. Înțelegi? El poate știe că părinții lui au fost izgoniți din Grădina Edenului, deci n-are de ce să ofere cele mai bune ofrande lui Dumnezeu. De ce ar face-o? Și îl vede p-ăsta micu’ cum dă ce e mai bun din casă, normal că-l iau dracii.” B se foi pe canapea, punându-și mâinile sub cap.
„There can be only one!” Scuipă M, bufnind în râs.
„N-ai cu cine… Renunț!” B își deschise o bere cu o singură mână, în sictir vădit.
„Hai Dan Brown, termină cu povestea. Asta e tot? Eu doar zic că dacă uităm faptul că omul moare, ar ieși un film mișto. Mă numesc Cain, din clanul lui Adam. Nu pot fi ucis decât de Dumnezeu, căruia îi e lene.”
„Mda.”
„Zi, mă, termină ce ai de zis…” Îi oferi cuiul.
B refuză. „Doar zic că Doamne Doamne e sadic. Să lucrezi pământul și să nu-ți dea roade, e ca o amintire constantă, ‘să știi de unde a venit tac’tu, spre deosebire de tine, care ești zămislit din păcatul originar.’ Atâta tot. Asta e testamentul lui Adam.”
„Care, că nu înțeleg?”
„E, chiar ești prost, d-aia.” B își aprinse o tigară.
„Doar când beau, acum sunt fumat. E o diferență subtilă, mon cher. Sugi pula, rămânem prieteni.” M rânji voios.
„Mda. Testamentul lui Adam e că și-a învățat copiii cum să creeze viață. Și, poate și mai interesant, umblând blestemat pe pământ, Cain și-a găsit soție.”
„Săracul Adam, cam puține coaste rămase. Făcută tot de Dumnezeu, bănuiesc..” Spuse M, deodată interesat. Când văzu că B nu răspunde, privi din nou în bec, cu o sprânceană ridicată. „Și incest la băiatul ăsta, Cain, Gheimotron curat!”
„Ntz. Biblia nu spune dacă era sau nu făcută de Dumnezeu sau a cui era. Practic, cu cunoștințele lui despre crearea vieții, moștenite de la ta’su, Cain a născut mai departe. Oricum, Adam și Eva l-au avut și pe Seth de fiu, din el ne tragem toți. Și poate că au continuat cu păcatul originar, care, dacă nu te-ai prins, e sexul.”
„M-am prins, că nu-s prost. Interesant.”
„Sunt sigur,” spuse B plictisit. „Anyway, Cain a murit și toți urmașii lui au mierlit-o la Potop.”
M tăcu o vreme. „Păi și atunci poate Dumnezeu era un soi de alien cu a mic, gen ăia din Prometheus, unul dintre mai mulți, care doar a fost mai tare și a câștigat. A vrut să oprească transmiterea cunoștințelor.”
„Mnu chiar, că și Seth –iar aici sunt neclar dacă era făcut de ei sau dat de Doamne Doamne– s-a căsătorit cu sora-sa, deci…”
„Alt idiot,” declară M. „În Geneză-s poveștile astea, nu? Adică ucidere, incest, barbarii? Mișto.”
„Da. Până la urmă, nu știu de ce Bărbosu’ a permis pe linia lui Seth transmiterea informației, iar pe a lui Cain nu. Cred că nu-l interesa, cât timp nu se ucideau între ei, iar cu Cain doar a vrut să fie sadic. Dar ideea ta cu mai mulți Doamne Doamne nu e rea,” decretă B. „Cam acolo ajunsesem și eu cu gândul.”
„Pff! Genii! Dar zău că nu e mare lucru de lăsat prin testament… Fiule, ia și fute!” Declară M, trăgând ultimul fum din cui.
„Și poate e cel mai important,” zâmbi B.