„Nu înțeleg. Ați stabilit că sunt din viitor. Fie,” am deschis mâinile într-un gest larg. „Să zicem că ați avea dreptate și că nu sunt nebun de legat, deși n-aș trimite ambulanța nino-nino acasă.” L-am privit pe ofițer în ochi. „Nu înțeleg ce vreți de la mine?”
Ofițerul oftă ușor. „Domnule Ștefan, v-am mai explicat. Știm că există personaje din viitor care călătoresc în timp, pentru a afecta momente cheie din viețile noastre sau care aleg să trăiască printre noi viețile lor. Se întâmplă: Ben Franklin, Da Vinci, Einstein… Toți sunt de fapt rezultate ale călătoriei spațio-temporale. Ajutați acolo unde este cazul și înțelegem asta.”
Își aprinse o țigară și trase din ea cu ceva nesaț. „Agenția mea cu asta se ocupă. Vă monitorizează. E poate cel mai mare secret al lumii, iar și noi avem câțiva români care practică Salturile – deși majoritatea par să activeze în străinătate, dintr-un motiv sau altul.” Scrumă pe lângă biroul gol, dintre noi. „Noi vrem să lucrăm cu dumneavoastră, nu să fim obligați să vă blocăm eforturile. Dar ne-ar trebui să știm foarte clar care vă este misiunea.”
M-am lăsat pe spate și am privit la becul ecologic de niște wați, prea puțini pentru a lumina mintea acestui om.
„Dacă vă spun că poate aveți dreptate, dar că această călătorie în timp este de fapt un soi de distracție pentru unii, că nu toți vin să schimbe ceva, m-ați crede?”
„Nu,” raspunse agentul SRO, cu un zâmbet scurt. „Aveți colegi, în această perioadă, știm de ei. Avem întreaga imagine a ceea ce doriți să faceți și nu ne împotrivim situației – mai ales că noi am pleca cu nino-nino la Numărul 9 dacă ar afla presa sau opinia publică. Doar vrem să știm cum modificați dumneavoastră ecuația.”
A fost rândul meu să zâmbesc. „Mă credeți că am venit strict pentru mici? Pentru brânză? Aveți idee cum e viața în 2153?”
„Nu, recunosc. Ce știm este limitat și respectăm faptul că nu doriți să ne spuneți.”
Am dat ochii peste cap. „Călătoria ST nu este doar pentru agenți ca dumneata. La fel cum există Serviciul Român de Observație există și Anacronica, care este o agenție de voiaj. Noi nu mai avem servicii secrete în viitor. Noi nu ne mai ascundem unii de alții sau ținem secrete de stat sau alte asemenea mizerii pentru că avem tehnologia să descoperim orice. Citiți Lumina altor zile de Baxter, e un SF care povestește ceva similar cu ce se întâmplă în vremea noastră.”
Agentul dădu din cap. Am dat și eu, odată cu el, dar încurajându-l. „Chiar am venit pentru mâncare și băutură în vremea voastră. Lumea se schimbă, ce scornea Einstein era treaba lui – nu consuma alcool sau cofeină, apropo. Pentru că era un nebun. Eu beau. Și vă rog, nu sunt domnul Ștefan. Sunt domnul Petrescu. Nu vă sunt domnitor – deși vreo câțiva dintre noi s-au jucat cu ideea.”
„Și? Niciun domn sau rege sau dictator n-a fost din partea voastră?” Întrebă agentul cu o curiozitate clar personală, după câteva momente pe gânduri.
„Nu, domnule. Veți înțelege poate în viața dumneavoastră niște lucruri care vă vor lamuri și subiectul acesta. Momentan, însă, eu sunt în concediu și vreau să trag o fugă în Obor.”
😎