menu Menu
Din viitor
By Mihnea Posted in blog on July 31, 2020 0 Comments 2 min read
Previous Jurnalul lui Mircică, zis Moartea Next

„Ce crezi?” Întrebă el, apropiindu-se de marginea navei. „Se va trezi?”

„Ar cam trebui, au trecut 200 de ani.” Răspunse ea, privind imensitatea aflată în depărtare.

Trebuia să fie simplu, în teorie. Fiecare civilizație construia unul. Era dreptul de trecere în rândul popoarelor mature. Departe de a însemna un viitor fără griji, era o evoluție normală. În cazul celor de față, construiseră forțat și cu multe sacrificii, exageraseră și se vedea. Alții fuseseră mai cumpătați, dar ideea era aceeași: un joc. Construiește ceva epic, o clădire fantastică, dar în secret și prin structura de rezistență, ascunde-l. Se va trezi la un moment dat. Era o înțelegere la nivel planetar cu cei care priveau acum.

„Urmează Piramidele alea din sud? Nu mai rețin ordinea.” Bărbatul se așeză pe vârful navei spațiale și începu să bată darabana în fuselaj.

„Da,” răspunse femeia, ușor iritată. „Încetează! Uite că începe!”

Un nor imens de praf și pâmânt se ridica în jurul clădirii, apoi ca o erupție vulcanică cu miliarde de mici particule, se văzu o parte transformându-se în braț și mână – mână care se îndrepta spre cer. Au urmat o transformare completă, iar robotul de sute de metri înalțime a privit în jur și s-a lansat înspre stele.

„Mișto!” Exclamă bărbatul.

„Mda,” răspunse femeia, pe gânduri. „Ăla era cuvântul.” Mormăi un „idiot”, în timp ce se întorcea spre scara navei, curâțându-se de praf.

În fața lor, un mare crater marca locul unde fusese Casa Poporului.


Previous Next

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cancel Post Comment

keyboard_arrow_up