„Bine, domnule președinte, ne vedem de dimineață, vă rog să vă odihniți. Arătați tare obosit!” Spuse consiliera, cu un zâmbet trist. „Mersi!” Președintele României închise ușa apartamentului din oraș, în care locuia în timpul săptămânii. „I-auzi domnule președinte, pari cam obosit!” Se auzi ironic din bucătărie. „Nu începe și tu…” …
„Calm… calm! Nu e nevoie să țipi… și chiar dacă țipi,” spuse ceea ce evident era un extraterestru mic și gri, care vorbea română cu mine în timp ce exploram catacombele Casei Poporului, „nu o să te audă nimeni. E prea mare locul, înțelegi.” Eu eram încă cu gura căscată, …
S-au adunat fluturând, din toate departamentele. Copacul de întâlnire era deasupra unui restaurant cunoscut din centru, practic sediul pre-pandemie al organizației. În jurul crengii, frunze mari erau zgâriate cu sloganuri și previziunile companiei. Câteva frunze aduse de prin alți copaci, în chip de rame, arătau vechi fapte de arme, istorice …
Era de așteptat ca nebunia covidului să pornească alte tâmpenii: primul copil crescut de o corporație; prima insulă declarată independentă de orice stat și guvernată de internet. Iar românii… na, românii acceptaseră și ei, cu ceva urale și trâmbițe, o guvernanță militară, alias dictatură – văzând cum totul se schimba …
I-am făcut un semn cu degetele în „V” pe umărul stâng omului de la poartă. Devenise salutul aproape internațional al celor ca noi, vaccinați și mobili, într-o lume de zombi post-apocaliptice. Exagerez. Cei care refuzaseră vaccinarea nu deveniseră zombii, dar reușiseră ceva fantastic și din perspectiva românilor și a lungii …
„Ce crezi?” Întrebă el, apropiindu-se de marginea navei. „Se va trezi?” „Ar cam trebui, au trecut 200 de ani.” Răspunse ea, privind imensitatea aflată în depărtare. Trebuia să fie simplu, în teorie. Fiecare civilizație construia unul. Era dreptul de trecere în rândul popoarelor mature. Departe de a însemna un viitor …
3 august 2020 – Fusese o idee mișto inițial… Din cauza tuturor idioților care protestau în Piața Victoriei împotriva virusului și a purtării măștilor, statul s-a gândit pentru câteva secunde și m-a angajat să mă îmbrac în negru și să mă plimb prin București cu o coasă. Ideea simplă, doar …
Creionul bont din lemn, cu steagul României, era ținut de un funcționar obosit, care nota informații pe o hârtie scămoșată. O femeie copia aceleași întrebări și răspunsurile mele pe calculator. Eram cetățean al țării mele, ridicolul nu mă mai speria, doar boala care ajunsese religie de stat și motiv de …
Venisem să-mi iau elixirul. Era o combinație de plante și chimicale pe care boierul de sector o vindea ca soluție la Blestem. Dupa primii ani de izolare națională și apoi urbană, resursele scăzuseră până când sistemul farmaceutic global dăduse chix și rămăseserăm doar cu stocurile de homeopate. Întâi încercaserăm cu …
Ca să fiu absolut sinceră, nu am dorit să am această conversație, dar de când mi-am luat consultanți, părerea lor a fost că trebuie clarificate niște aspecte și de aceea am organizat această conferință de presă. Vă asigur că niciunul dintre dumneavoastră nu veți păți nimic, pe durata ei, deși …
